DVR sau NVR?

   În primul rând să definim cele două tipuri de înregistratoare video existente:

   DVR-ul ( Digital Video Recorder )  este o unitate de înregistrare care funcţionează cu camere video cu fir, analogice sau digitale care se conectează direct la acesta. DRV-urile, pentru a funcţiona, nu au nevoie de conexiune la internet, decăt dacă se doreşte vizualizarea imaginilor de la distanţă. DVR-ul converteşte fluxul video, primit de la camerele video de supraveghere, într-un format digital ( codarea imaginii ), comprimat, care poate fi stocat pe un hard disk intern sau pe un PC.

   NVR-ul ( Network Video Recorder ) este o unitate de înregistrare digitală, care funcţionează cu camere video IP cu fir sau fără fir. Camerele video IP procesează semnalul de la analogic la digital în camere , ceea ce reprezintă mai puţină putere de procesare în NVR, şi face ca sistemul să fie mai eficient. Sistemele de tip NVR pot funcţiona în sistem închis, dar au nevoie de internet dacă se doreşte vizualizarea imaginilor de la distanţă sau dacă se doreşte conectivitate cu camere video aflate în alte locaţii.

   Pentru a descoperi soluţia constructivă care te avantajează cel mai mult, va trebui să raspunzi la o serie de întrebări:

   1.Ce tip de cablare ai la dispoziţie?

   Dacă deja ai instalat un sistem analogic, cu cablarea realizată prin cablu coaxial, atunci soluţia cu DVR se pretează cel mai bine, deoarece nu trebuie sa realizezi cablare suplimentară. Poţi înlocui DVR-ul cu unul de generaţie nouă HD DVR, la care poţi adăuga camere video realizate în orice tehnologie – AHD, TVI, CVI ( cu excepţia IP ) sau poţi păstra vechile camere video analogice şi înlocui parţial o parte dintre acestea, cum se vede în imaginea de mai jos:

                          Soluţii de conectare DVR HD

 

   Dacă doreşti poţi înlocui toate camerele video analogice cu camere video AHD, CVI, TVI cu rezoluţie de pănă la 4 Mp (maximă momentan disponibilă pe un DVR), fără sa schimbi nimic în sistemul de cablare şi alimentare.

   Dacă, în schimb, montezi pentru prima dată un sistem de supraveghere video, atunci trebuie să defineşti metoda de cablare:

   a). Cablu coaxial siamez cu alimentare, se recomandă pentru varianta cu DVR;

   b). Cablu UTP/FTP cat 5  sau cat 6, este varianta optimă pentru instalarea unui NVR, cu atăt mai mult dacă camerele video sunt cu alimentare PoE ( Power over Ethernet ), adică se realizează alimentarea prin cablul de reţea.

   Observaţie: Chiar dacă cablarea este UTP/FTP cat 5 sau cat 6 se poate alege soluţia constructivă cu DVR şi camere video AHD, TVI, CVI sau analogice prin intercalarea unor convertoare care au denumirea de videobalun-uri, dar aici trebuie să pozezi în plus pentru fiecare cameră video un cablu bifilar cu secţiunea 2×0.75 mm2 sau 2×1 mm2, cu ajutorul căruia realizezi alimentarea cu tensiune a camerei video.

   c). Soluţia fără fir, se pretează numai pentru varianta cu NVR, dar aici trebuie să pozezi în plus pentru fiecare cameră video un cablu bifilar cu secţiunea 2×0.75 mm2 sau 2×1 mm2, cu ajutorul căruia realizezi alimentarea cu tensiune a camerei video.

   2. La ce distanţă de unitatea de înregistrere DVR sau NVR doresc să montez camerele video?

   Putem avea o serie de răspunsuri la această întrebare:

   a). Camerele video vor fi montate local ( locuinţă, sediu societate, depozit, şcoală, gradiniţă, spital, service auto, case de marcat, etc), poţi alege oricare dintre cele două soluţii de supraveghere DVR HD sau NVR. Pentru ambele variante se găsesc soluţii de cablare, chiar dacă vor fi necesare dispozitive auxiliare – switch-uri, videobalun-uri active, fibra optică, ca în imaginea de mai jos:

   b). Camerele video vor fi montate la distanţă una de cealaltă, eventual localităţi diferite. În acest caz soluţia care se pretează este numai cu NVR, cu transmisie prin fibra optică, radio sau prin internet a semnalului ( supraveghere stradală, supraveghere localităţi, supraveghere industrială, etc ).

   3. Câte camere video doresc să conectez la o unitate de înregistrare?

   Poti avea următoarele răspunsuri:

   a). Dacă doreşti să conectezi 4, 8, 16, sau 32 de camere video, atunci poti alege oricare dintre soluţiile DVR sau NVR, soluţie care ar putea fi demolată de criteriul următor – rezoluţia de înregistrare/redare.

   b) Dacă doreşti să conectezi mai mult de 32 de camere video ( 36, 64, 128, 256, etc ), atunci singura soluţie constructivă este utilizarea unui NVR.

   4. Ce rezoluţie doresc să aibe camerele video?

   Poti avea următoarele răspunsuri:

   a). Rezoluţie FULL HD sau maxim 4 Mp (DVR-urile sunt limitate momentan la această rezoluţie),  recomandarea ar fi soluţia cu DVR.

   b). Rezoluţie  4 Mp, 8 Mp sau mai mare, atunci nu există decât varianta tehnică cu NVR.

   5. Câte intrări audio sa aibă unitatea de înregistrare?

   i).  Dacă doreşti un număr limitat de intrari audio, atunci pot utiliza un DVR. Acestea, în funcţie de numărul de canale video, sunt prevăzute cu 1, 2, 4, 8, 16 sau foarte rar cu 32 de canale de intrare audio (la unele DVR-uri de 32 canale video ). În acest caz trebuie realizat cablaj suplimentar cu cablu coaxial pentru fiecare microfon şi uneori şi alimentare suplimentară cu tensiune.

   ii). Dacă doreşti mai mult de 32 intrări audio sau nu vreau, sau nu pot să realizez cablare suplimentară pentru microfoane, atunci singura soluţie tehnică este utilizarea unui NVR. Pot ataşa oricăte intrări audio, cu condiţia ca microfoanele să fie integrate în camerele video, transmisia realizăndu-se pe acelaşi cablu UTP/FTP categoria 5 sau 6.

   6. Ce capacitate de stocare doresc să am?

   Capacitatea de stocare a unui DVR sau NVR este direct proporţională cu numărul de camere video, rezoluţia de înregistrare, tipul de compresie ales şi durata de stocare a datelor.

   Din punct de vedere constructiv, NVR-ul este prevăzut cu capacităţi de stocare foarte mari.  De exemplu, un NVR de 36 de canale, rezolutie 4k, poate suporta 9 hard disc-uri de 6 TB, deci o capacitate de stocare de 54 TB.

   DVR-urile de 4 şi 8 canale au posibilitatea să li se monteze intern un hard disc cu capacitatea de pana la 6 TB, dar DVR-urile de 16 sau 32 de canale pot avea capacităţi mari de stocare, 8 hard disk-uri de 6 TB.

   Pentru aplicaţiile uzuale, alegerea tipului de înregistrator nu este influenţată mult de capacitatea de stocare, se pot găsi pentru ambele tehnologii capacităţi de stocare suficiente.

   Recomandăm aici doar utilizarea de hard disk-uri de supraveghere, care au  M.T.B.F. (Mean Time Between Failures – Timpul Mediu de Bună Fucţionare ) mai ridicat, sunt mai robuste şi sunt construite să funcţioneze în plaje de temperatură mai generoase.

   Nu uita că, într-un DVR sau NVR, un hard disk este supus unor solicitări mai mari decât într-un server de fişiere.

   7. Cum pot să înmagazinez mai multe date pe acelaşi mediu de stocare?

   Răspunsul la această întrebare îl putem avea din vremea copilăriei, mai ales aceia dintre noi care am trăit în acea perioadă la ţară. După seceratul grăului rămaneau pe cămp împraştiate paiele, care ocupau întregul ogor. Venea un tractor, care avea ataşată o presă, şi compacta aceste paie în baloţi care ulterior se puteau transporta şi stivui uşor.

   Aşa şi în domeniul supravegherii video, s-a realizat un nou tip de „presă” care se numeşte compresia H.265 sau HEVC ( High Efficiency Video Coding ) , care înlocuieşte vechiul tip de compresie H.264 sau AVC ( Advance Video Coding ), şi ne permite să stocam pe acelaşi mediu cu 50% mai multe date.

   Ambele codecuri funcţionează prin compararea diferitelor părţi ale unui cadru video pentru a găsi pe cele care sunt redundante în cadrele ulterioare.

   Aceste zone sunt înlocuite cu o scurtă informaţie, care descrie pixelii originali. Ceea ce diferă la H.265 faţă de H.264 este abilitatea de a extinde dimensiunea acestor zone în blocuri mai mari sau mai mici, numite CTU ( Codec Tree Units ), ca în imaginea de mai jos:

   Dimensiunile modelului CTU pot fi de 4×4 până 64×64 la H.265, în timp ce H.264 permitea doar o dimensiune maximă a blocului de 16×16.

   Acest nou format, H.265, permite o reducere cu 50% a zonei de stocare, deoarece algoritmul său foloseşte o codificare eficientă, prin codarea video la cea mai mica rată posibilă de biţi, menţinănd în acest timp un nivel ridicat al calităţii imaginii.

   Recomandare: În momentul cănd utilizezi camere video cu rezoluţie mare, foloseşte unităţi de înregistrare tip NVR şi camere IP care utilizează compresia H.265.

   8. Cât de critice îmi sunt datele în cazul în care se defectează unul dintre hard disk-uri?

   La sistemele foarte simple, de 4 sau 8 camere video, este mai greu să găsim măsuri pentru securitatea datelor, deoarece unităţile de înregistrare sunt prevăzute doar cu un singur hard disk de stocare a informaţiei.

Şi aici există posibilitatea de salvare prin internet, în cloud sau pe un server aflat la distanţă, datele astfel încat în caz de dezastru să poată fi recuperate. Totul depinde de resursele financiare, de banda alocată internetului şi de căt de critice sunt datele.

Pentru sistemele de supraveghere video industriale sau de mare amploare, uneori este necesară stocarea informaţiei pe perioadă mai mare de timp, şi totodată se doreşte ca datele să poată fi recuperate în caz de dezastru.

   Pentru acest lucru nu există decăt soluţia utilizării de NVR-uri, care au matrici de stocare RAID ( Redundant  Array of Independent Disk ), care înseamnă o configuraţie ( matrice ) de hard disk-uri fizice conectate  într-o singură unitate logică, menită să ofere scurtarea timpilor de acces la date şi o toleranţă mai bună la erori, deci creşterea siguranţei datelor.

   9. Care dintre sisteme DVR sau NVR sunt mai sigure pe internet?

   Ambele tipuri de sisteme DVR sau NVR sunt vulnerabile atunci cănd sunt conectate la internet direct pe o adresă reală de IP.

   Un exemplu mai plastic ar fi ca atunci cănd aveţi casa direct la stradă, uşa de la intrare este deschisă şi prin ea se vede seiful pe care aţi uitat să-l incuiaţi.

   Soluţia este conectarea unui DVR sau NVR la internet prin intermediul unui router mai simplu sau mai complex.

   Când ne referim la un router mai complex, ne găndim la un server pe care este instalat un FIREWALL.

   Acest nivel oferă un set de pachete de tehnologie de filtrare, care acceptă sau refuză anumite pachete de date, bazate pe normele cu privire la tipul de pachete de date, sursa acestora  şi adresa de destinaţie. Un firewall poate defini un perimetru de reţea, dar ele nu pot proteja împotriva ameninţarilor din interior / malware.

   Cu alte cuvinte un firewall este un fel de bomboană M&M, o nucă sau caşcaval : coaja tare pe exterior şi moale pe interior. Deci de fapt un firewall construieşte un perimetru puternic pentru exterior, dar nu răspunde vulnerabilităţilor interioare de scurgere de date, lucrătorii mobili, scurgeri de parole sau malware sofisticat.

   Astăzi organizaţiile utilizează firewall-ul pentru a realiza mai multe perimetre pe plan intern şi au creat  pe segmentul lor medii separate „ enclave”, „zone” sau „compartimente”.

   Pentru a creşte nivelul de securitate a sistemului NVR se poate realiza un VPN (Virtual Private Network ) care rezolvă problema accesării NVR-urilor din spatii negarantate public. VPN-ul redirecţionează tot traficul  printr-un tunel criptat înapoi la reţeau organizaţiei, care este securizată.

   Elementele de Securitate descries mai sus se adresează organizatiilor din domeniul apărării, industriei strategice, marilor companii. Pentru aplicaţiile obişnuite, instalarea unui router obişnuit, securizat prin parole, rezolvă preblema la un nivel rezonabil, avănd în vedere că şi nivelul de interes al hackerilor pe acesst sector este mai scăzut.

   10. Care sistem  DVR sau NVR este mai ieftin?

   Dacă se utilizează camere video cu rezoluţie de 2 Mp, cu fir sau fără fir, la sisteme de supraveghere video pănă la 16 camere, preţurile sunt oarecum comparabile, sistemul NVR este  cu 10-20% mai scump.

   Dacă avem nevoie de rezoluţii între 2- 4 Mp, sistemele cu DVR sunt mult mai ieftine.

   La rezoluţii de peste 4 Mp nu avem decăt varianta tehnică  cu NVR, iar preţul de cost creşte direct proporţional cu numărul camerelor video, cu  rezoluţia camerelor video, cu capacitatea de stocare a NVR-ului, cu varianta de redundanţă a datelor aleasă şi cu tipul de măsuri de securitate pe care doresc să-l implementez.

   Concluzii:

   i). În supravegherile video cu pănă la 16 camere video, cu rezoluţie FULL HD (1080p), performanţele, costul, nivelul de securitate este comparabil atăt la varianta cu DVR căt şi la soluţia tehnică cu NVR, cu deosebirea că soluţia tehnică cu NVR necesită cunoştiinte tehnice mai ridicate şi experienţă în lucrul cu adrese de IP.

   ii). În supravegherile video cu pănă la 32 de camere video, cu rezoluţie video cuprinsă între 3-4 Mp, utilizaţi pentru uşurinţa instalării şi preţ de cost varianta cu DVR.

   iii). În supravegherile video în care foloseşti camere video cu rezoluţie mai mare de 4 Mp, sau vrei un număr ridicat de camere video, sau este necesar să se asigure redundanţa datelor, va trebui să utilizezi soluţia tehnică cu NVR, dar  instalarea va trebui să fie făcută de o firmă autorizată, cu personal tehnic specializat.

   Alegerea între un sistem NVR şi un sistem DVR se reduce în cele din urmă la necesităţi. Deşi există o multitudine de produse pentru ambele tipuri de sisteme, înţelegerea nevoilor personale ( notează răspunsul la cele zece întrebări )  înainte de a lua decizia de cumpărare este cheia pentru alegerea celui mai bun sistem.

   Dacă ai întrebări sau neclarităţi, foloseşte datele din  contact  ( telefon şi adresă de email ) şi vei primi clarificările necesare.

   Mulţumesc pentru ca ţi-ai făcut timp să citeşti acest articol.

 

          Cu drag,

         Dumitru Matei

 

 

 

 

Comentarii închise.